Uratenia ca Atu

Ma uit la un clip si sunt framantata de sentimente contradictorii. Cand nu-mi place ceva si mi-e scarba de lucrul ala, devin automat hipnotizata de el. Nu suport pestii si pace, mi se par de 10 ori mai mari, cu de 1000 de ori mai multi dinti si mult mai vii decat sunt expusi prin magazine. Cu toate astea, ma uit la ei cam 10 minute in Carrefour, admirandu-i cu greata pe toate partile, trecandu-ma fiori de frica.

Asa este si cu unghiile din acril. Ma uit cu ochi mari la ele, incercand sa ghicesc cam de cand respectiva nu a toaletat zona de sub plastic, cam de cat timp is puse, cum s-o fi stergand la fund, cum ar putea scoate un ochi cu ghearele alea, etc. Tipul din clip este un urat clasa 1. Are niste unghii de la picioare scarboase. dar mie oricum mi se par scarboase labele picioarelor. Este plin de par nematurat pe corp, genul de par de care il tragi, in special din jurul sfarcurilor, asta, in timp ce e legat de maini si picioare de pat, cu o gag-ball in gura sa nu urle, cu o erectie monstruoasa si legat la ochi.

Este o durere placuta si vinovata. Este 'genul ala' de urat, un specimen fascinant, care nu stii de ce dracu te atrage, dar pe care l-ai chinui erotic ca ultima succubus de care scria Xandros acum mult prea mult timp. Si mai este desigur figura aia pletoasa, semi-jegoasa, studiata ca grad de mizerie, pe care ai face orice doar ca sa vezi grimase de orgasm. Pariu ca o are mare si este nascut de ziua mea.